Un fir de mărar și cerul albastru - Sanda Nițescu:

"A doua scrisoare către Agnes/"Dorul" acest cuvânt atât de românesc : Cât e de trist să vezi, în plină vară, cerul cenușiu și întunecat, prin ferestrele mâhnite de o perdea țesută din picături de ploaie, în timp ce vijelia zbuciumă neostenit frunzele arborilor din grădina din față. Abia zărindu-se la orizont, amenințătoare, înălțându-se ca un munte, La Defense, cu imobiliele ei rigide, înaintează spre noi ca un batalion gata de atac. Când asemenea timp se încăpățânează să dureze, eu mă aștern pe scris. Imperturbabilă, aleg o altă bucurie. Păstrez de altfel totdeauna o bucurie, oricât de mică, la îndemână."

"A șasea scrisoare către Agnes/ Ai zis "tipic românesc"? (mămăliga, mărarul... și celelalte...): Aliment primar, deloc atrăgător la prima vedere, mămăliga, dacă am compara-o cu un prototip feminin, ne-ar duce cu gândul la acele femei șterse și despre care se spune totuși că merită să fie cunoscute mai îndeaproape, căci ele ascund, sub o aparență anodină și lipsită de farmec, nu numai calități de gospodină, dar și comori de senzualitate."

Despre frumusețea uitată a vieții - Andrei Pleșu:

"Am devenit mizantrop. Două treimi din metabolismul meu mental se epuizează în nervi de conjunctură, agenda mea zilnică e un inventar de urgențe minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocări meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situațiunea": gropile din drum, moravurile șoferilor autohtoni, căldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, corupția, bezmeticia tranziției. Abia dacă mai înregistrez desenul amețitor al câte unei siluete feminine, inocența vreunui surâs, farmecul tăcut al câtei unui colț de stradă. Nu mai avem puterea de a admira și de a lăuda cu o genuină evlavie splendoarea Creației, văzduhul, mările, pământul și oamenii. Suntem turmentați și sumbri."

Văduvioarele și alte proze poznașe - Guy de Maupassant

"Descoperire: Vaporul e plin de lume. Pentru că traversarea se anunță foarte frumoasă, doamnele din Le Havre au pornit într-o plimbare până la Trouville. Marinarii au desfăcut amarele; o ultimă fluierătură anuntă plecarea și, imediat, o tresărire zguduie întregul corp al navei, în timp ce de-a lungul cocii se aude clipocitul apei învolburate. Soarele dogoritor de iulie se revarsă peste umbrele roșii, peste toaletele de vară, peste chipurile vesele, peste oceanul de-abia încrețit de valuri. La ieșirea din port, mica navă ia o curbă rapidă, îndreptându-și botul ascuțit spre coasta îndepărtată care se zărește prin aburul dimineții."

Vă invit la un pahar de vorbă